Dupa ce am asteptat treioptcinciu’ vreo 20 de min in fata la Marriot apar in sfarsit doua autobuze. Unul mai plin decat celalat. Urcam (eu si cu Ana) si ne gasim un loc decent, oarecum strategic fata de barele de sustinere. Ei bine dupa o statie, o doamna (o nurca impaiata, la vreo 60 de ani, al carei par se vedea ca fusese vopsit in 2005) i se adreseaza Anei:
- Auzi domnisoara, ia ia-ti tu mana de aici si pune-o in fata la baiat acolo.
Reactia Anei a fost prompta: “Ionut, nu! Las-o in pace”. Asa ca m-am multumit sa ma uit urat. Care era de fapt problema ei? In aceea aglomeratie unde te bucurai sa stai singur pe piciorul tau, impaiata dezlega integrame. Ma rog, partea cu completatul mai putin, dar oricum isi batea capul cu niste integrame.

Alaturi avea doua femei, genul pocait. Care repetau ca e normal sa fie aglomeratie, ca e lumea pacatoasa. Punctul culminant a fost cand am ajuns la intersectie la Prosper si, desi in fata autobuzului mai era doar o masina, la vederea strazii decongestionate ce ne astepta exclama: Daca ne ajuta Dumnezeu sa plecam de aici o sa se circule bine.